Andrei, tu mereu eşti cel care tot ce spune o face direct din suflet. Şi ştiu că, chiar dacă nu pare, unele lucruri sau simple vorbe te rănesc. Chiar dacă, pe moment, nici unul dintre noi nu ne dăm seama.
Consideri că indiferent câţi prieteni ai avea, tu nu eşti suficient de bun pentru ei. Iar acest lucru este cea mai mare minciună pe care am auzit-o vreodată. Sunt chiar curioasă… de ce crezi că orice faci e greşit ? De ce crezi că mereu trebuie schimbat ceva la tine ? Dacă vrei să ştii, un prieten mai perfect ca tine nu este. E adevărat că uneori faci şi tu nişte faze – mor de nervi când stai singur într-un colţ şi zici că nu ai nimic când ştiu perfect că ai – şi unele chiar nu le suport. E adevărat că eşti tu un pic cam mitocan – cum ai spus tu – dar doar un pic. La fel cum e şi adevărat că eşti foarte special exact aşa cum eşti. Fără nici o schimbare, fără nici un regret. Şi, chiar dacă tu nu crezi asta, pentru noi, pentru mine sigur, eşti unul dintre cele mai speciale persoane din viaţa mea. Pentru tine probabil, timpul acesta petrecut împreună nu a însemnat prea mult. Deşi, nici un a fost prea mult. Ce înseamnă două săptămâni din viaţa unui om ? Pentru unii puţin, pentru alţii, extrem de mult. Eu, cred că fac parte din a doua categorie. De ce trebuie să şti o persoană de o viaţă întreagă ca să devină una din cele mai importante din viaţa ta ? Aşa zisa asta ’regulă’ e una dintre cele mai stupide pe care le-am auzit vreodată.
Întotdeauna am fost pe principiul că un prieten este persoana cu care te înţelegi bine, cu care îţi place să petreci timpul, cu care râzi, glumeşti, te mai baţi – cam cum facem noi - nu trebuie neapărat să fie persoana pe care o cunoşti de când te-ai născut dacă cu acea persoană nu te înţelegi bine.
Ştiu foarte bine – mi-ai spus şi tu – că ţi-a fost ruşine să vi la ziua mea fără să mă cunoşti. Acum îmi dau seama câte aş fi pierdut dacă nu îmi ţineam ziua, sau dacă nu acceptam, sau dacă te răzgândeai în acel moment să nu mai vi – veveriţa mi-a pe dulap deasupra patului :> – .
Sunt sigură că, deşi până acum mereu te-am ascultat când ai avut ceva pe suflet – şi m-am contrazis cu tine când nu aveai dreptate – iar uneori ai făcut acelaşi lucru pentru mine, va rămâne aşa şi în continuare.
Mi-ai dat unele sfaturi care chiar m-au ajutat şi îţi mulţumesc pentru asta. Au însemnat foarte mult pentru mine.
Şi acum îmi aduc aminte cum atunci când stăteam eu singură şi tu tot mă chemai acolo chiar în prima zi după ziua mea. Nu credeam că o să faci asta pentru mine. Şi sincer, parcă nici acum nu îmi vine să cred.
Şti, de când te-am văzut am simţit că ne vom înţelege bine. Şi, când am ajuns cât de cât să te cunosc, am realizat ce fel de persoană specială eşti.
Şi când mă gândesc că mai avem un an până tu să pleci la facultate, mă enervează aşa tare …
Şi acum, la final, vreau să şti că te consider frăţiorul meu mai mare indiferent de ce ai face sau ai zice şi că, la fel ca şi Paula şi Miha, eşti o persoană foarte specială în viaţa mea. Şi poţi fi sigur că voi fi mereu acolo pentru tine când vei avea nevoie de mine, la fel cum ştiu şi că tu vei şi acolo pentru mine.
<3.
Shadow.
